Anul 2020 era unul cu mari astepari pentru Romania, mai ales in ceea ce priveste continuarea proiectelor de investitii in special in infrastructura de transport. Speram cu totii, ca lucrurile vor merge mai bine si mai repede si ca dupa acesti ultimi ani in care am avut parte doar de rafuieli politice, Romania va intra pe fagasul „normal”. Ne-am inselat si de aceasta data, de parca aceasta tara este blestemata si atunci cand speram la mai bine, apare ceva nou, apare neprevazutul si ne spune din nou ca noi trebuie sa ne sacrifiam. Cate generatii trebuie sa se mai sacrifice? Cati ani trebuie sa mai treaca pentru a deveni cu adevarat independenti?
Avem acum o altfel de criza, una plina de isterie si panica, o criza care ne pune la mare incercare avand in vedere starea jalnica a sistemului medical din Romania. Avem o stare de urgenta si ordonante militare, dar avem in functii aceeasi oameni, aceeasi oameni care inainte de aceasta stare au dat dovada de neputinta, nepasare si incompetenta. Si noi la ce sa ne asteptam, la o rezolvare favorabila?
Avem acum si o economie in colaps, firme care isi trimit angajatii in somaj tehnic, firme care se inchid definitiv, oameni care au credite la banci si au ramas fara venituri. Poate Romania sa-i ajute cumva?
Avem si un context european, o Uniune Europeana care numai actioneaza unitar, cu tari care si-au inchis granitele si care nu mai raspund apelurilor venite de la alte tari UE. Cu alte cuvinte, acum fiecare e pentru el si incearca sa profite de neputinta celorlalti. UE numai functioneaza, statele numai functioneaza (unele dintre ele).
Avem si un context global, un context in care multe tari, precum Romania, depind de marile economii: China, Germania, Franta, SUA…
Este aceasta o recesiune globala mascata? Este virusul gripal un pretext pentru o resetare economica mondiala?
Daca are cineva aceste raspunsuri sau teorii despre ce se intampla poate comenta aici.
